miercuri, 24 iunie 2009
Pentru că familia mea a meritat, merită şi va merita întotdeauna o atenţie deosebită şi un grad cât mai ridicat de stimă şi respect. Bine, ce-i drept.. nu toată..
Întotdeauna m-am întrebat cum ar fi fost dacă aş fi fost singură la părinţi. Probabil că nu aş fi învăţat nici pe departe toate lucrurile pe care le-am învăţat încă de mică. Dar am şi eu momente când mă gândesc că mi-ar fi fost aşa de uşor.. Serios! Fără să par egoistă, (yeah, right) de prea multe ori acest lucru mi-a pus mai degrabă beţe în roate decât să mă ajute. Şi sincer... m-am săturat! La modul că m-am săturat să mă trateze ca o cârpă şi de acum înainte, cel puţin pentru o perioadă de timp, sor-mea a terminat-o cu mine. We are over. For now, ca să nu fiu atât de categorică.
Poate că nu mă voi trezi cu hainele aruncate în stradă.. Deşi, o parte din mine începe să vrea să nu îşi îndeplinească promisiunea. Poate aşa o să îmi cumpere un calculator nou, sau mai bine un laptop, nu?.. Şi cu hainele.. hmm, oi mai lua eu de pe undeva.. Cel mai mult mi-e de căni, că-s faine şi mai sunt şi cadouri de la persoane dragi mie. Să-mi cumpere şi căni, şi lampă, şi scaun, şi lenjerie, şi calculator, şi haine, şi cărţi.. Aaa, şi diplomele pe care le-am strâns până acum. Da, da.. şi alea. Eventual să dea timpul înapoi şi să se ducă în locul meu la şcoală, la examene.. poate cine ştie, chiar ia note mai mari, că deh.. ea este intelectuala din casă..
E trist, dar m-am plictisit să mă văd umflată de plâns, şi pe mama că face alergii pe fond nervos. E trist, dar vom trăi şi vom trece şi peste asta.
But we're soooo over!
