(Ne)stare

miercuri, 17 februarie 2010

Nu ştiu de ce sunt aşa într-o stare de nestare. Ba, de fapt, ştiu. Poate că mama are dreptate când mi-a zis că vreau să fac prea multe chestii. Da, vreau să fac prea multe, şi până mai ieri, credeam că am să pot. Problema e că eu refuz să accept că poate să iasă un lucru prost din mâna mea. Sau poate e prea mult spus prost.. poate că sunt o perfecţionistă şi asta dăunează grav.. Sau nu.. Depinde.. Ideea este că trebuie din nou să îmi redimensionez priorităţile. Şi asta o să mă ajute. Mult, chiar.

Da, ştiu ce urăsc. Ignoranţa. Cred că sentimentul pe care mi-l induc anumite persoane prin simpla lor ignorare este groaznic. Este cel mai urât.. Nu vreau să fiu just another one in the crowd.. Şi probabil că doar asta sunt. Dar mai contează? În niciun caz. Prefer să mi se spună verde în faţă că nu sunt persoana potrivită.. Doar să mi se spună. Nu să fiu ignorată, mai ales de către cineva care mi-a arătat că nu sunt şi că nu am să fiu vreodată una. Dar asta este. Experienţele astea mă întăresc. Şi pentru asta nu am decât mulţumiri pentru oamenii care mă ignoră, deşi nu au de ce să facă asta. Again, vă mulţumesc pentru că mă căliţi. :)

O să treacă şi starea asta, aşa cum au trecut toate până acum.
Îmi vreau monitorul înapoooooi!...

The remedy :D

Tic-tac

sâmbătă, 13 februarie 2010

M-am pierdut în timp.
Şi nu a fost doar un anotimp
Uitat în gândirea colectivă
Bântuindu-ne minţile.

M-am pierdut în nepăsare.
Mă caracterizează oare?
Nu, refuz să cred; eu sunt
Cerebral! Raţiunea va domina

Pentru că aşa e normal.
Visele se sfarămă. Nu poţi deveni
Decât doar în mintea cuiva
O nălucă sepulcrală...

Roşu sau negru? Vis au ba?
Preferi să te mai chinui cumva?..
Sau doar trezeşte-te! Ia un pix în mână
Şi taci...

De fapt, e cam greu
Nu, nu mi-e greu, mi-e silă
Să recunosc că sunt inutilă
Şi sunt!

Debarasează-te de tot ce ai
Pentru că iată!
Va sosi un alai
În frunte cu dânsul
Da, doar la asta ţi-e gândul.

Nu, nu vreau, nu pot, nu trebuie.
Irisul se pare că se pierde..
Începi să uiţi de ce suntem
Dar oare ai ştiut vreodată?

E cert că te pierzi în adâncurile deziluziilor.
Şi te mai crezi în putere să cercetezi?
Pentru ce nu mai bine iei o bere
Şi stai, şi visezi.

Da, din nou la dânsul.
Scoate-l din cap! Nu, nu pot..
Ba poţi! Ba nu, nu vreau, o să mă sacrific.
Mironosiţo..

Ştii doar că nu contează
Nimic pe astă lume. Ştii
Şi tu, aşa cum o ştiu şi restul..

Şi totuşi, dânsul pare a nu şti
Taci! Gândeşte-te că pentru el chiar nu contezi.
Nu te mai contempla atâta.

Ai să uiţi. Îţi garantez.
Uite, deja, vezi? Nu mai aiurezi..
Taci! Tac...

Massive Attack - Teardrop

Buricul

miercuri, 10 februarie 2010

Viaţa mea e asemeni unei foi albe
Pe care doar cine ştie sau poate
Să o infăşoare în gânduri, vise, taine,
Va fi vrednic să-mi dea dreptate.

Pulbere de stele, speranţe năruite-n vânt
Toate trec, toate doar cu un cuvânt
Se vor şterge din mintea-mi prigonită
Şi de alte visuri chinuită.

Nu vreau să ştiu că pot sau că doar mă prefac
Vreau doar un colţ, un pix, o foaie.
Partener, al meu tovarăş cu care m-mpac
Şi cu care pot discuta pe ploaie.

De ce scriu poezii?..Sau oare nu?..
De ce se sting chemările-n secret?
Poate pentru că aşteaptă vreun decret
Poate deoarece nu vor sau nu au cu

Ce să ne trezească din Veşnica Adormire.
Religia este astăzi doar un popas,
Prin care nici măcar gândul la mântuire
N-ar putea să ne-ngăduie încă un ceas.

Aripi în bătaia vântului - doar albine
Doar harnice, vrednice albine sau lumine
Ce se întrevăd prin ceaţa ilară
Şi care ne dau speranţă multă, bunăoară.

Vrem salvare, vrem aur mult şi inutil
Sau vrem să trăim asemeni unui fitil
De lumănare învechită, înţeleaptă,
Şi care parcă doar ne aşteaptă...

La cotitură, să ne vărsăm amarul.
Aşadar, nu ne mai e de ajuns paharul -
Ochi al nemărginirii imense, groteşti
Pe care omul, stăpânul astei lumi măieştri

Are dreptul de a abuza sau a cuantifica
Aceste necazuri ce alcătuiesc nimicul
Primordial - ce linişte şi pace era!...
Merităm să ne mai credem buricul?..

Pentru că pot...

marți, 2 februarie 2010

Deşi m-am săturat ca de mere pădureţe să dorm câte 4-5 ore pe noapte şi să mă doară spatele atât de tare din cauza că tot stau şi citesc pentru nişte examene irelevante la nişte facultăţi irelevante, vreau doar să menţionez că spre norocul meu, am depăşit de mult stadiul în care îmi păsa de note. La dracu', eşti la facultate în anul II, cred că nu ar mai trebui să îţi faci griji pentru un 6 sau un 7.. De ce spun asta? Pentru că din păcate, încă sunt destui oameni în jurul meu care suferă din cauze din astea.. Deşi le spun constant că nu o să se uite niiiiimeni cu ce medie ai terminat facultatea în momentul în care ai sa te angajezi... Refuză să mă creadă.. Serios, oare chiar mai există persoane din astea? Care stau şi-şi calculează media/nota la virgulă? Bine, aş putea să înţeleg că o faci pentru că te stresează ai tăi (deşi, dacă ai părinţi care îţi impun anumite standarde de îndeplinit, e cam trist.. şi pentru ei, şi pentru tine...) sau aş putea să înţeleg că o faci pentru tine (deşi, again, nu mai suntem în clasa a cincea..)

Oricum ar fi, problema lor este că nu au învăţat să facă faţă unui aşa zis eşec.. Bine, să spunem că şi-au pus în cap un plan, un ţel, ok? Vreau să iau notele X şi Y pentru ca să iau bursă.. bun, şi chestia asta, din diferite motive, nu se întâmplă.. tu ce faci? hmm, te apuci de plâns, pentru că aşa te-au învăţat pe tine mama şi tata să faci când ţi se pun piedici în viaţă.. Serios, acuma.. Oare când veţi învaţa că în ţara asta nimic nu mai e de valoare? Şi că nu se mai construieşte nimic durabil, valoros, de calitate? Tot ce ai de făcut este să te strecori şi tu printre mulţime, urmărindu-ţi interesul.. Prin toate mijloacele cu putinţă.. Oare ce aş putea să le fac persoanelor care încă nu au învăţat că oricât de mult ar toci, o să existe profesori care să le strice combinaţia.. de ce? pentru că pot.. Man, when are you gonna learn that life doesn't revolve around your grades?...