Pentru că plouă...

miercuri, 17 iunie 2009

Da, pentru că se întâmplă ceva frumos afară şi am o veritabilă sursă de inspiraţie... Întotdeauna m-am întrebat de ce atunci când plouă afară mă simt mai liberă. Nu ştiu să spun cu exactitate răspunsul, poate din cauza faptului că ar fi prea multe variante.. Oricum, sunt convinsă că şi Mădă cu a ei ghioagă (oare îşi mai aduce aminte ?...) a contribuit la asta. Da, mi-e dor de ea, mi-e dor de sentimentul de acasă, şi mi-e dor de conversaţiile lungi cu Kiddo.. Bine că astea se vor întâmpla în curând!..

Ştiam că avea să îmi fie dor.. Ştiam asta, şi totuşi parcă din nou cuvântul - intraductibil în nicio limbă (după umila părere a fostului meu profesor de limba română, un biet profesor de literatură, după cum se autointitula) - dor capătă alte conotaţii... Poate că şi ploaia a contribuit la asta, cine ştie?

Mă bucur că sor-mea a început să îşi dea seama că am sau că avem şi noi dreptate. Şi mă bucur că este supărată şi că s-a săturat să fie tratată ca o sclavă. Cred că până acum a fost învăluită într-o pânză care nu îi permitea să vadă mai nimic.. Şi lucrurile încep sau au început deja să capete alte nuanţe. Din nou, poate a fost ploaia de vină. Sau poate va fi...

I wanna go home.