(Ne)stare

miercuri, 17 februarie 2010

Nu ştiu de ce sunt aşa într-o stare de nestare. Ba, de fapt, ştiu. Poate că mama are dreptate când mi-a zis că vreau să fac prea multe chestii. Da, vreau să fac prea multe, şi până mai ieri, credeam că am să pot. Problema e că eu refuz să accept că poate să iasă un lucru prost din mâna mea. Sau poate e prea mult spus prost.. poate că sunt o perfecţionistă şi asta dăunează grav.. Sau nu.. Depinde.. Ideea este că trebuie din nou să îmi redimensionez priorităţile. Şi asta o să mă ajute. Mult, chiar.

Da, ştiu ce urăsc. Ignoranţa. Cred că sentimentul pe care mi-l induc anumite persoane prin simpla lor ignorare este groaznic. Este cel mai urât.. Nu vreau să fiu just another one in the crowd.. Şi probabil că doar asta sunt. Dar mai contează? În niciun caz. Prefer să mi se spună verde în faţă că nu sunt persoana potrivită.. Doar să mi se spună. Nu să fiu ignorată, mai ales de către cineva care mi-a arătat că nu sunt şi că nu am să fiu vreodată una. Dar asta este. Experienţele astea mă întăresc. Şi pentru asta nu am decât mulţumiri pentru oamenii care mă ignoră, deşi nu au de ce să facă asta. Again, vă mulţumesc pentru că mă căliţi. :)

O să treacă şi starea asta, aşa cum au trecut toate până acum.
Îmi vreau monitorul înapoooooi!...

The remedy :D